Cetatea Devei

Cetatea Devei, fortul necucerit al Transilvaniei

Cetatea Devei a fost inaltata pe un con vulcanic, in partea de nord a Devei, pe urmele unor fortificatii ce dateaza din Antichitate. Povestea si infatisarea fortaretei ridicate „la portile Transilvaniei”, i-a fascinat de-a lungul secolelor pe istorici.

Cetatea Devei este una dintre cele mai importante fortificatii de Ev Mediu din Transilvania si una dintre atractiile de prim rang din judetul Hunedoara. Gratie pozitionarii sale pe dealul care a ajuns sa-i poarte numele (Dealul Cetatii) fortareata a fost un punct strategic de aparare pe Valea Muresului, la granita de astazi dintre Transilvania si Banat, pe principala artera de legatura a Romaniei cu centrul si vestul Europei.

Cu o arhitectura in spirala, caracteristica cetatilor de munte, Cetatea Devei a fost construita in secolul al XIII-lea si este atestata documentar la 1269. Urmele insa de locuire pe cosul a ceea ce a fost candva un vulcan sunt mult mai vechi. Ele dateaza din neolitic sau epoca bronzului, urmate de fortificatii dacice, intarite de romani, dupa cucerirea Daciei, pentru apararea resurselor, in conditiile in care Drumul Sarii trecea chiar pe la poalele Dealului Cetatii. Amplasarea ei la inaltime a facut-o sa fie considerata de oamenii de arme ai vremii aproape invincibila. In plus, ea ofera o panorama strategica pe mare parte din Valea Muresului, Valea Streiului, pana departe, spre sud, in Tinutul Padurenilor.

Proprietatea lui Iancu de Hunedoara

De la invazia triburilor migratoare si pana in a doua jumatate a secolului al XIII-lea despre Cetatea Devei nu se mai stie nimic, pana in 1269, cand apare mentionata intr-un act al tanarului rege Stefan, fiul lui Bela al IV-lea. El face o donatie unui conte valah pentru vitejia aratata in lupta purtata sub zidurile Cetatii Deva. In 1444, Iancu de Hunedoara va primi in stapanire Cetatea Devei cu toate bogatiile sale: 56 de sate si mine de aur.

Mesterul Kelemen si explozia din Cetatea Deva

Doua sunt legenedele legate de cetate. Prima dintre acestea, care circula pe teritoriul Ungariei si este foarte asemanatoare cu “Mesterul Manole”, povesteste despre un pietrar pe nume Kelemen, care incearca sa construiasca Cetatea Devei impreuna cu alti 12 mesteri. Desigur, la fel ca si in legenda romaneasca, tot ce construia mesterul Kelemen ziua, se darama noaptea. Pentru a duce la capat constructia, convinsi ca cetatea cere jertfa, mesterii hotarasc ca aceasta sa fie prima sotie care le va aduce mancarea in ziua urmatoare, iar cenusa ei sa fie amestecata cu tencuiala. Sotia lui Kelemen, Ana, este cea care vine cu mancare. Ea este jertfita, iar cetatea construita.

Cea de-a doua legenda explica ruinarea cetatii (considerata invincibila) dinauntru: se spune ca administratorul depozitului de munitii avea o sotie pe cat de frumoasa, pe atat de zburdalnica. Afland despre aventurile acesteia, orbit de gelozie, administratorul arunca in aer depozitul de munitii. Astfel, cetatea a fost distrusa in mare parte, aceasta avand de asteptat restaurarea mai bine de un secol.