In perioada 1 martie – 30 aprilie 2025 monumentul istoric de la Gradistea de Munte – Sarmizegetusa Regia poate fi vizitat zilnic in intervalul orar 09:00 – 18:00.
Ultima intrare a turistilor in zona sitului se face cu 30 minute inainte de ora inchiderii. 
Construite in stilul murus dacicus, cele sase fortarete dacice din Muntii Orastiei, au fost ridicate intre secolul I i.Hr. si secolul I d.Hr. pentru aparare si protectie contra cuceririi romane.
Ramasitele lor extinse si bine pastrate prezinta o imagine a Epocii Fierului viguroase si inovative.
Cele sase fortarete (Sarmizegetusa Regia, Luncani - Piatra Rosie, Costesti - Blidaru, Costesti - Cetatuie, Capalna si Banita) care au format sistemul defensiv al lui Decebal, fac acum parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.
Cetatea Sarmizegetusa Regia
Capitala regatului dac, construita probabil la mijlocul secolului I i. Hr., cuprindea in perimetrul sau cetatea, zona sacra si asezarea civila. Referitor la cetatea Sarmizegetusa Regia, putem afirma ca zidurile ei, ridicate in tehnica "murus Dacicus", inconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectand configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii au reamenjat cetatea, marindu-i suprafata, fara a respecta insa traseul zidurilor dacice sau tehnica de constructie a acestora.
La cca. 100 m est de cetate, pe doua terase, se afla zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar, calea de acces terminandu-se intr-o piateta. In acest spatiu au fost amplasate sanctuare de plan rectangular si circular, unele fiind construite din piatra de calcar, iar altele din andezit.
Asezarea civila formata din cartierele de est si de vest, se intindea pe cateva zeci de terase, constituind cel mai amplu complex de locuire dacica documentat pana in prezent. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Intr-una din aceste locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila "DECEBALUS PER SCORILO".
Cetatea Costesti – Cetatuie
Fortificatia acesteia consta dintr-un val de pamant cu palisada, lat la baza de cca. 6–8 m si cu o inaltime de 2–2,5 m, care proteja partea superioara a dealului, platoul si terasele. Pe platou se afla urmele a doua turnuri-locuinta, construite, la baza, cu temelii de piatra si in partea superioara din caramizi (chirpici). O scara monumentala, din piatra fasonata, lata de 3 m, ducea la unul dintre aceste turnuri. Pe laturi era prevazuta cu jgheaburi pentru scurgerea apei, iar in fata cu o poarta de lemn.
Cetatea de la Costesti a fost resedinta unora dintre regii geto-daci. Situata la intrarea in valea apei Gradistea, centrul de la Costesti a constituit principalul avantpost al capitalei dacice de la Gradistea Muncelului. Distrusa in timpul primului razboi daco-roman, in 102 p. Chr., cetatea a fost grabnic refacuta si apoi definitiv distrusa si apoi abandonata in anul 106 p. Chr., odata cu cucerirea Daciei de catre romani. Ruinele ei au servit drept cariera de piatra pentru construirea castrului de la Bucium [C.P.]
Cetatea Costesti - Blidaru
Blidaru, este un platou situat la SV de com. Orastioara. de Sus (jud. Hunedoara), la alt. de 705 m, unde se afla ruinele cetatii dacice cu acelasi nume, integrata in principalul nucleu al sistemului defensiv antiroman din zona Muntilor Orastiei. Situata pe culmea Blidaru, la o altitudine de 703 m, fortificatia cuprinde doua incinte, unite intre ele, avand impreuna sase turnuri puternice de observatie.
Piatra Rosie
Inaltime submontana (832 m alt.) in zona Muntilor Orastiei, situata pe teritoriul com. Bosorod (jud. Hunedoara), pe al carei platou a fost ridicata o cetate dacica datata la finele sec. 1 a. Chr. si in sec. 1 p. Chr. Cetatea a fost prevazuta cu o dubla fortificatie. Cetatea, ridicata din piatra, are forma patrulatera, cu laturile de 102 x 45 m, fiind prevazuta cu patru turnuri de aparare, situate in colturile incintei, iar un al cincelea fiind situat la mijlocul laturii de est a fortificatiei.
Asezarea de la Fetele Albe
Situata pe coasta de sud, insorita, a dealului Muncelului, despartita fiind, printr-o vale ingusta de inaltimea pe care se pastreaza ruinele de la Sarmizegetusa Regia. Alaturi de constructiile civile trebuie remarcata existenta aici a unui sanctuar circular cu stalpi de piatra, descoperit pe terasa a IV-a. El a fost distrus, ca si asezarea, in urma unui mistuitor incendiu ce a avut loc, foarte probabil, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Daco-Roman (105 - 106 d. Hr.).
La Costesti
Primul pe care vizitatorul il intalneste este sanctuarul aflat in interiorul fortificatiei si este orientat pe directia NE – SV. El era constituit din 4 siruri de cate 15 coloane. In cazul acestui edificiu, nu toate coloanele de lemn aveau drept baza tamburi de calcar. In partea dinspre nord a sanctuarului, in zona unde stanca masiva urca mult, lacasurile de sprijin ale coloanelor au fost amenajate in ea.Cercetarile intreprinse in anul 1977 au dovedit ca acest sanctuar a fost demontat de catre daci in preajma celui de-al doilea razboi daco-roman, probabil distrus la acea data. De la acest sanctuar, se coboara o mica panta, pentru a ajunge pe o terasa de pe latura nordica a dealului, unde gasim un alt sanctuar descoperit imediat dupa inceperea sapaturilor in cetate. El este situat in afara valului de pamant si este orientat pe directia NV – SE. Se compunea din 4 siruri a cate 15 tamburi. Tamburii din piatra de calcar constituiau, de fapt, baze pentru coloanele durate din lemn, care, probabil, sustineau acoperisul templului respectiv. In partea opusa acestuia, pe o terasa din partea de SE a inaltimii, se gaseste alt aliniament constituit din 6 siruri a cate 7 tamburi de calcar. In preajma, pe alta terasa, intalnim cel de-al patrulea sanctuar a carui orientare este NE – SV; el are in componenta 6 randuri a cate 6 tamburi fiecare.
La Sarmizegetusa
Incepand din Lunca Gradistii si pana langa zidul sudic al cetatii dacice si ramura de vest a buclei sale, drumul era pavat cu piatra locala. Astazi din tronsonul drumului pavat cu lespezi de calcar si marginit de borduri este vizibila doar portiunea care coboara de la actuala poarta de est a cetatii spre zona sacra si extremitetea piatetei de langa marele sanctuar circular; celelalte portiuni sunt acoperite cu pamant pentru a le proteja de actiunea distructiva a apei provenite din precipitatii. La Sarmizegetusa se intalnesc doua feluri de sanctuare, de tipul aliniamentelor: rectagulare si circulare in total in numar de 11, dintre care 9 sunt rectangulare, ridicate in perioade de timp diferite, delimitate de domnia lui Burebista si de razboaiele de la inceputul secolului al II-lea e.n. Constructiile din piatra de calcar sunt datate pe durata domniei lui Burebista si a urmasilor sai, pana la Diurpaneus-Decebal, iar acela din andezit, se pare, numai pe timpul ultimului rege dac. Pe terasa a XI-a, sanctuarul vechi de calcar este orientat pe directia NE – SV. El a fost cercetat in mai multe campanii de sapaturi, ultimele desfasurate in 1980, cu ocazia inceperii lucrarilor de restaurare si conservare din cetatea de la Sarmizegetusa Regia.
Paralel cu sanctuarul mare de calcar dar pe o terasa ceva mai ridicata, gasim un alt sanctuar, tot din calcar, cu 3 siruri a cate 4 baze, orientat NE – SV. Cel mai mare este circular, constituit din mai multe elemente. La exterior se afla un cerc format din 104 blocuri de andezit, asezate pe nivelul antic, unul langa celalalt, fiecare bloc avand o lungime de 0,80 – 0,99 m, grosimea de 0,47 – 0,50 m si inaltimea de 0,43 – 0,45 m. Lipit de acesta, dar cu circa 10 – 12 cm mai sus, in interior, avem cel de-al doilea cerc din stalpi de andezit format din sase stalpi ingusti plus unul lat, care se repeta de 30 de ori; stalpii ingusti erau terminati in partea superioara din cepuri patrulatere, de 9 – 10 cm ; inaltimea lor trebuia sa fi fost, initial, de aproximativ 1,20 – 1,35 m. La aproximativ 3,65 m de la randul interior de stalpi de piatra se afla un alt cerc, dar de aceasta data constituit din 84 de stalpi de lemn, asezati la 35 – 40 cm unul de celalalt, al caror diametru, la nivelul solului era de apoximativ 40 cm; acesti stalpi erau infipti in pamant pana la adancimea de 1,40 – 1,60 m. Fiecare avea la baza cate un bloc de calcar, cu menirea de a sustine stalpul si de a-l impiedica sa se afunde; portiunea de stalp care se gasea in pamant avea, de cele mai multe ori, forma circulara, iar partea care se ridica deasupra solului era cioplita in patru muchii, permitand realizarea unui perete circular cu lipitura de lut; in fiecare stalp erau infipte piroane terminate in inel sau in "L", cu floare mare, rotunda sau rectangulara. Spre deosebire de cercurile de piatra, cercul stalpilor de lemn este intrerupt de 4 praguri, marcate prin blocuri de calcar, ce constituiau intrarile in acest spatiu.
Sanctuarul mai avea, in centrul sau, un sir de 34 de stalpi de lemn, aranjati in forma unei potcoave orientata cu deschiderea spre sud-est. Stalpii sunt identici cu cei din cercul precedent, fiind infipti in pamant ceva mai sus si, de asemenea, sprijiniti pe cate un bloc de calcar. La cativa metri de sanctuarul mare circular, s-a dezvelit sanctuarul mic circular, al carui diametru este de 12,5 m. El este constituit din 114 stalpi de andezit: 101 subtiri si inalti si 13 scunzi si lati. Accesul in acest sanctuar se facea, ca si in cazul precedent, de pe o platforma orientata nord-est – sud-vest, care se sfarseste in preajma edificiului.
Alaturi, pe aceeasi linie cu micul sanctuar rotund, intalnim inca doua sancuare, de aceasta data de forma rectangulara construite din stalpi si coloane de andezit. In prezent, toate aceste piese sunt decapitate, urmare a distrugerii romane.
Sursa Wikipedia - https://ro.wikipedia.org/wiki/Fortarete_dacice_din_Muntii_Orastiei